Rătăcit în realitate

În aceasă È›ară nu se mai poate gândi decât ”la comun”, la grămadă ca la rugbi. E ca È™i cum toată populaÈ›ia ar trebui să-È™i facă nevoile, inclusiv ideologice, într-o singură privată. Musai trebuie să fii cu cineva, cu un partid, un politician etc. Sau trebuie să ai simpatii occidentale. Dar È™i sovietice, că se poate. Trebuie să te încadrezi undeva ca să È™tie cine trebuie în ce treburi te afli. E ca È™i cum musca verde, cea de baligă, s-ar aÈ™eza la intrarea într-un stup de albine. Ca să fii român, inclusiv din diaspora, nu trebuie să pui mâna la păsăricile…căpÈ™unelor. Ca să fii securist nou-nouÈ›, nu îÈ›i trebuie aprobarea Elenei CeauÈ™escu. Ca să fii prost, e nevoie de profesori. Èšara e plină de impresari ideologici. Nu sunt ai noÈ™tri, cum nu sunt ale noastre nici cozile lor de topor. Noi trăim româneÈ™te greu È™i definitiv. De ce mi s-a repartizau un CNP dacă acesta e numai al lor, al sistemelor? Vine o vreme când nu mai simÈ›i nevoia de identitate, când preferi să te duci în susul ploii, când nu vrei să mai simÈ›i această realitate artificială. Nu înÈ›eleg de ce eu nu am voie să fiu eu. De ce să nu contest inclusiv existenÈ›a mea. Cine sunt haimanalele astea care fac reguli de parcă ar face…”Facerea Lumii”. Mai devreme sau mai târziu, ajungem la ultima frontieră: CredinÈ›a. E un fel de a ne iluziona fără durere, cu speranță, cu dor de ceva care e tare scump: viaÈ›a de după…Apoi. Nu trăiesc pentru viaÈ›a de Apoi. Mă uit la crucea marelui meu prieten, stăpân peste hectare de cuvinte, Gheorghe Ene, È™i nu văd decât niÈ™te litere È™i multă iarbă în jur, de parcă Ene a însemnat doar câteva proteine, un fir de sânge de la cap la talpă È™i invers. Sunt derutat. Rătăcit în realitate. Ascult fel de profeÈ›i Eco È™i de muieri specialiste în ”È™tiinÈ›a” horoscopică. E ca-n Apocalipsa lor tipărită. Fel de fel de animaÈ›i ai ”naturii” ne explică de ce avionul nu e È›ânÈ›ar. Când intru într-o biserică È™tiu de ce intru. Din respect! Pentru reverenÈ›e, nu pentru plecăciuni. Sunt în religia mea. Nu È™i în politica religiei È™i religia politicii. Domnul să mă graÈ›ieze. Poate, pentru că nu pot omorî nici măcar o molie. Avem savanÈ›i în urzici È™i leurdă. După secole de viață naturală, au venit niÈ™te inÈ™i cu cravată È™i costum, care dau din mâini È™i din buze È™i din gât mai rău decât politicienii. Rahatul e rahat peste tot. Lumea e plină de ”ierbivori” canibali.

Pamflet!